(1)Durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire.
(2)Începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.
(3)Durata de acordare a concediului și a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale și se diferențiază după cum urmează:
a)un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, cu acordul Ministerului Sănătății;
b)un an și 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru SIDA și neoplazii, în funcție de stadiul bolii;
c)pe toată perioada de tratament, până la vindecare, pentru tuberculoză.
(4)În cazul persoanelor prevăzute la art. 1, modul și durata de acordare a concediilor și a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă determinată de infecția cu COVID-19, în condițiile de la alin. (1), sunt prevăzute în normele de aplicare aprobate prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Introdus la 16.04.2020 de OUG nr. 49/2020. Ce s-a schimbat