Sari la conținut
denarArt. 1.097. Motivele de refuz al recunoașteriiCodul de procedură civilă, forma de la 10.04.2015În vigoareLogin

Art. 1.097. Motivele de refuz al recunoașterii

În vigoare Forma de la 10.04.2015 Ce s-a schimbat Forma în vigoare

Forma republicată, pentru informare; nu produce efecte juridice. Text oficial: Monitorul Oficial, Partea I, nr. 247 din 10.04.2015.

Formele textului (3)

(1)Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:

a)hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs;

b)hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român;

c)procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;

d)este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;

e)instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;

f)a fost încălcat dreptul la apărare;

g)hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.

(2)Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.

Ce s-a schimbat la 10.04.2015

Față de forma de la 03.08.2012: textul nou e marcat, cel scos e tăiat.

ArticolulNeexaminarea pe fond Cu excepţia verificării condiţiilor prevăzute la art. 1.095 şi 1.096, instanţa română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine şi nici la modificarea ei.Motivele de refuz al recunoașterii

alin. (1)Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:

alin. (1) lit. a)hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internațional privat român; această incompatibilitate se apreciază ținându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română și de gravitatea efectului astfel produs;

alin. (1) lit. b)hotărârea pronunțată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obținută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenței legii aplicabile conform dreptului internațional privat român;

alin. (1) lit. c)procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se află în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine;

alin. (1) lit. d)este inconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior ei în străinătate și susceptibilă de a fi recunoscută în România;

alin. (1) lit. e)instanțele române aveau competența exclusivă pentru judecarea cauzei;

alin. (1) lit. f)a fost încălcat dreptul la apărare;

alin. (1) lit. g)hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunțată.

alin. (2)Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.

Forma anterioară, de la 03.08.2012

Denar publică textul legislației pentru informare și nu oferă consultanță juridică, fiscală sau financiară.