(1)În cazul deschiderii unei proceduri de faliment faţă de o sucursală din România a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile cuprinse în titlul III.
(2)Dacă instituţia de credit din statul terţ mai are deschise sucursale cel puţin într-un alt stat membru, tribunalul competent, prin intermediul Băncii Naţionale a României, informează de îndată autorităţile competente din celelalte state membre gazdă asupra deschiderii procedurii falimentului în privinţa sucursalei din România, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedură le poate avea. Dacă nu este posibilă informarea înainte de adoptarea deciziei, aceasta se realizează imediat după aceea.
(3)Informarea prevăzută la alin. (2) trebuie să menţioneze şi faptul că Banca Naţională a României a retras autorizaţia de funcţionare a sucursalei.