Art. 109

ArticolulLa data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziții contrare se abrogă.

alin. (1)Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care îşi desfăşoară activitatea efectiv şi cu regularitate, pe o perioadă de cel puţin 3 ani în România, în domeniul dreptului românesc sau al dreptului comunitar sunt admişi în profesia de avocat în România, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 100, cu respectarea prevederilor prezentei legi referitoare la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate. (scos din text)

alin. (2)În faţa autorităţii române competente solicitanţii trebuie să facă dovada desfăşurării cu regularitate a activităţii în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani în domeniul dreptului românesc sau comunitar. În acest scop: (scos din text)

alin. (2) lit. a)avocaţii trebuie să prezinte toate informaţiile şi documentele relevante cu privire la numărul de cauze în care au acordat asistenţă juridică, precum şi cu privire la natura acestora; (scos din text)

alin. (2) lit. b)autoritatea română competentă poate să verifice caracterul efectiv şi regularitatea activităţii desfăşurate şi poate cere avocatului, dacă este necesar, să ofere clarificări, în scris sau verbal, cu privire la informaţiile şi documentele prevăzute la lit. a). (scos din text)

alin. (3)Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine în România pot oricând să ceară ca diplomele să le fie recunoscute, potrivit dispoziţiilor art. 100, în vederea obţinerii admiterii în profesia de avocat în România şi a exercitării acesteia sub titlul profesional astfel obţinut. (scos din text)

alin. (4)Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care au desfăşurat în mod efectiv şi cu regularitate o activitate profesională în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani, dar pe o perioadă mai scurtă în domeniul dreptului românesc, pot obţine admiterea în profesia de avocat şi dreptul de a o practica sub titlul profesional din România, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 100, cu respectarea prevederilor prezentei legi referitoare la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate, după următoarea procedură: (scos din text)

alin. (4) lit. a)autoritatea română competentă ia în considerare desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii în perioada de cel puţin 3 ani, cunoştinţele şi experienţa profesională dobândite în România, precum şi orice participare la prelegeri şi seminarii despre dreptul românesc sau deontologia profesiei de avocat; (scos din text)

alin. (4) lit. b)solicitantul pune la dispoziţia baroului român orice informaţie şi documentaţie relevantă, în special despre cauzele în care a acordat asistenţă juridică. (scos din text)

alin. (5)Decizia autorităţii române competente de a nu acorda înscrierea automată în cazul în care nu s-a prezentat dovada că cerinţele prevăzute la alin. (1) sau (4) au fost îndeplinite va fi motivată, comunicată solicitantului şi baroului şi supusă căilor de atac prevăzute de statutul profesiei. (scos din text)

alin. (6)Desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii avocatului în România şi capacitatea sa de a o continua sunt evaluate pe baza unui interviu susţinut cu comisia de evaluare prevăzută la art. 100. (scos din text)

alin. (7)Autoritatea română competentă poate, printr-o decizie motivată şi supusă căilor de atac prevăzute de statutul profesiei, să refuze avocatului solicitant acordarea titlului profesional de avocat în România, dacă se consideră că aceasta ar aduce atingere ordinii publice, ca urmare a unor abateri disciplinare, a unor plângeri şi incidente de orice fel. (scos din text)

alin. (8)Reprezentanţii U.N.B.R. sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite cu ocazia examinării cererii de acordare a titlului profesional în România. (scos din text)