(1)În procesul de legiferare trebuie evitata instituirea aceloraşi reglementări în doua sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.
(2)În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.
(3)Se supun procesului de concentrare în reglementări unice şi reglementările din aceeaşi materie dispersate în legislaţia în vigoare.
(4)Într-un act normativ emis pe baza şi în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziţii din actul superior, fiind recomandabila numai indicarea textelor de referinţa. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi facuta numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluţiilor din actul de baza.