(1)Oficiul analizează și prelucrează informațiile, iar atunci când se constată existența unor indicii de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, informează de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2)Oficiul informează de îndată Serviciul Român de Informații cu privire la operațiunile suspecte de finanțare a terorismului.
(3)Oficiul informează cu privire la suspiciuni de săvârșire a altor infracțiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului organele de urmărire penală și, după caz, alte autorități competente.
(4)Oficiul poate transmite, din proprie inițiativă, informații autorităților competente sau instituțiilor publice cu privire la situații de neconformitate a entităților raportoare, precum și la aspecte relevante în domeniul de activitate al acestora.
(5)Dacă Oficiul nu constată existența unor indicii de spălare a banilor, suspiciuni de finanțare a terorismului sau suspiciuni de săvârșire a altor infracțiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, informațiile sunt păstrate în evidență timp de 5 ani de la momentul înregistrării în Oficiu. Dacă informațiile confidențiale păstrate în evidență nu sunt valorificate și completate timp de 5 ani, acestea se distrug și se șterg de drept din bazele de date.
(6)Identitatea persoanei fizice care a informat persoana fizică desemnată în conformitate cu art. 23 alin. (1), precum și a persoanei fizice care, în conformitate cu art. 23 alin. (1), a sesizat Oficiul nu poate fi dezvăluită în cuprinsul informării.
(7)Sesizările anonime nu vor fi verificate și prelucrate.
(8)Organele de urmărire penală vor comunica, anual, Oficiului stadiul de rezolvare a informărilor transmise, precum și cuantumul sumelor aflate în conturile persoanelor fizice sau juridice pentru care s-a dispus blocarea, ca urmare a suspendărilor efectuate ori a măsurilor asigurătorii dispuse.
(9)Oficiul furnizează feedback entităților raportoare, autorității vamale, precum și autorităților cu atribuții de control financiar, fiscal și celor de supraveghere prudențială, ori de câte ori este posibil, printr-o procedură considerată adecvată, referitor la eficacitatea și acțiunile întreprinse de Oficiu ca urmare a rapoartelor primite de la entitățile raportoare.
(10)Documentele transmise de Oficiu nu pot fi folosite ca probe în cadrul unor proceduri judiciare, civile sau administrative, cu excepția aplicării prevederilor art. 43.