(1)În situațiile prevăzute de standardele tehnice de reglementare emise de Autoritatea bancară europeană, emitenții de monedă electronică și prestatorii de servicii de plată autorizați în alte state membre care desfășoară activitate pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire sub altă formă decât prin intermediul unei sucursale, potrivit legislației aplicabile, stabilesc un punct unic de contact pe teritoriul României.
(2)Punctul unic de contact este mandatat de entitatea obligată din alte state membre să asigure respectarea, de către toate persoanele din România care prestează servicii în numele acesteia, a cerințelor în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și facilitează exercitarea de către Banca Națională a României a funcției de supraveghere, inclusiv prin furnizarea, la cerere, de documente și informații.
(3)În aplicarea dispozițiilor alin. (2), punctul unic de contact îndeplinește funcțiile prevăzute în standardele tehnice de reglementare elaborate de Autoritatea bancară europeană.