(1)Potrivit art. 359 din Codul fiscal, antrepozitul fiscal poate funcționa doar în baza unei autorizații valabile emise de comisie sau de comisia teritorială.
(2)Emiterea autorizației pentru destinatarul înregistrat prevăzut la art. 370 alin. (1) din Codul fiscal, a autorizației pentru expeditorul înregistrat prevăzut la art. 378 din Codul fiscal, precum și a autorizației pentru importatorul autorizat prevăzut la art. 386 alin. (1) din Codul fiscal intră în competența comisiei.
(3)Emiterea autorizației pentru destinatarul înregistrat care primește doar ocazional produse accizabile prevăzut la art. 371 alin. (2) din Codul fiscal intră în competența autorității vamale teritoriale.
(4)Pentru a obține o autorizație de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat, expeditor înregistrat sau importator autorizat, solicitantul trebuie să depună o cerere la autoritatea vamală teritorială.
(1)Autoritatea fiscală centrală, prin direcția de specialitate care asigură secretariatul comisiei, poate să solicite antrepozitarului autorizat propus orice informație și documente pe care le consideră necesare cu privire la:
a)amplasarea și natura antrepozitului fiscal propus;
b)tipurile, caracteristicile fizico-chimice și cantitățile de produse accizabile ce urmează a fi produse și/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
c)identitatea antrepozitarului autorizat propus;
d)capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanția.
(2)Certificatul de atestare fiscală se obține de către autoritatea fiscală centrală - direcția de specialitate care asigură secretariatul comisiei, direct de la organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit procedurii stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.
(3)Datele cu privire la cazierul fiscal se obțin de către autoritatea fiscală centrală - direcția de specialitate care asigură secretariatul comisiei, prin accesul direct la baza de date privind cazierul fiscal național, gestionat de Ministerul Finanțelor Publice prin intermediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform ordinului ministrului finanțelor publice.
(1)Autoritatea teritorială care asigură secretariatul comisiei teritoriale poate să solicite antrepozitarului autorizat propus orice informație și documente pe care le consideră necesare cu privire la:
a)amplasarea și natura antrepozitului fiscal propus;
b)tipurile, caracteristicile fizico-chimice și cantitățile de produse accizabile ce urmează a fi produse și/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
c)identitatea antrepozitarului autorizat propus;
d)capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanția.
(2)Certificatul de atestare fiscală se obține de către direcția de specialitate care asigură secretariatul comisiei teritoriale, direct de la organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit procedurii stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.
(3)Datele cu privire la cazierul fiscal se obțin de către direcția de specialitate care asigură secretariatul comisiei teritoriale, prin accesul direct la baza de date privind cazierul fiscal național, gestionat de Ministerul Finanțelor Publice prin intermediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform ordinului ministrului finanțelor publice.