1. (1) În înţelesul art. 336 pct. 4 din Codul fiscal, autoritatea competentă poate fi:
1)a) Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, instituită la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumită în continuare comisie;
2)b) comisiile constituite la nivelul structurilor subordonate ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, denumite în continuare comisii teritoriale;
3)c) direcţia de specialitate care asigură secretariatul comisiei şi direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei privind regimul accizelor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, denumite în continuare autoritate fiscală centrală;
4)d) structurile de specialitate din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, denumite în continuare autoritate vamală centrală sau teritorială, după caz;
5)e) direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, denumite în continuare autoritate fiscală teritorială;
6)f) direcţiile regionale vamale sau birourile vamale de interior şi/sau birourile vamale de frontieră, denumite în continuare autoritate vamală teritorială.
7)(2) Potrivit art. 336 pct. 5 din Codul fiscal, atunci când intervin modificări în Nomenclatura combinată, se realizează corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în titlul VIII din Codul fiscal şi noile coduri din nomenclatura adoptată în temeiul art. 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun.
8)(3) În cazul în care Comitetul pentru accize, stabilit prin art. 43 alin. (1) din Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor şi de abrogare a Directivei 92/12/CEE, adoptă o decizie de actualizare în conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 5 şi art. 27 din Directiva 2003/96/CE a Consiliului privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii, actualizarea codurilor nomenclaturii combinate pentru produsele energetice se face potrivit prevederilor din decizie, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor alin. (2).
9)(4) În sensul art. 336 pct. 17 din Codul fiscal, operatorul economic este persoana juridică care desfăşoară în mod independent şi indiferent de loc activităţi economice cu produse accizabile, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activităţi.
10)(5) Activităţile economice cuprind toate activităţile producătorilor, profesioniştilor şi persoanelor care furnizează servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora.
11)(6) Autorităţile şi instituţiile publice nu sunt considerate ca efectuând activităţi economice, în cazul activităţilor sau tranzacţiilor în care se angajează în calitate de autorităţi publice.
12)(7) În înţelesul prezentelor norme, nu se consideră a fi operator economic structurile fără personalitate juridică ale unui operator economic sau ale unei instituţii publice.
2. (1) Pentru produsele accizabile aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 340 alin. (10) din Codul fiscal nu se datorează accize în următoarele situaţii, atunci când sunt dovedite prin procese-verbale:
13)a) în cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă intervine ca urmare a unui caz fortuit ori forţei majore, dacă se prezintă autorităţii vamale teritoriale dovezi suficiente despre evenimentul produs, emise de autoritatea vamală, Ministerul Afacerilor Interne sau autoritatea competentă în domeniu din România sau din alt stat membru, după caz, precum şi informaţii precise cu privire la tipul şi cantitatea produselor accizabile distruse total ori pierdute iremediabil;
14)b) în cazul pierderilor iremediabile apărute ca urmare a unor cauze care ţin de natura produselor accizabile, dacă se încadrează în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor şi instalaţiilor sau în coeficienţii maximi de pierderi specifice activităţilor de depozitare, manipulare, distribuţie şi transport, după caz, prevăzuţi în studiile realizate la solicitarea antrepozitarului, destinatarului înregistrat ori expeditorului înregistrat, de către institute/societăţi care au înscris în obiectul de activitate una dintre activităţile cu codurile CAEN 7112, 7120 sau 7490 şi au implementate standardele de calitate ISO 9001, ISO 14001 şi OHSAS 18001;
15)c) în cazul în care distrugerea totală este autorizată de către autoritatea vamală teritorială. Distrugerea se autorizează dacă produsele accizabile nu îndeplinesc condiţiile de comercializare şi nici nu pot fi procesate ori transformate în vederea obţinerii unor produse care pot fi comercializate, cu condiţia ca operatorul economic să prezinte autorităţii vamale teritoriale documente doveditoare în acest sens.
16)(2) Pierderile se evidenţiază în cazul de la alin. (1) lit. a):
17)a) în contabilitatea operatorului economic, în cazul produselor accizabile din antrepozitul fiscal;
18)b) în raportul de eveniment prevăzut în ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în cazul produselor deplasate în regim suspensiv de accize.
19)(3) În cazul pierderilor iremediabile apărute ca urmare a unor cauze care ţin de natura produselor accizabile, acestea se evidenţiază după cum urmează:
20)a) în situaţiile de raportare prevăzute în prezentul titlu, în cazul produselor accizabile din antrepozitul fiscal. Stabilirea regimului pierderilor se efectuează cu ocazia inventarierii anuale a patrimoniului, utilizând studiile realizate la solicitarea antrepozitarului autorizat;
21)b) în raportul de primire, în cazul produselor deplasate în regim suspensiv de accize. Stabilirea regimului pierderilor se realizează utilizând studiile realizate la solicitarea plătitorilor de accize prevăzuţi la pct. 3 alin. (2) sau (3), după caz.
În ambele situaţii responsabilitatea faţă de corectitudinea coeficienţilor maximi de pierderi revine persoanei care a întocmit studiile respective. Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi expeditorii înregistraţi depun o copie de pe studiile prevăzute la alin. (1) lit. b), înainte de stabilirea regimului pierderilor, la autoritatea vamală teritorială.
22)(4) În cazul unui produs accizabil pentru care în anexa nr. 1 la titlul VIII din Codul fiscal se prevăd niveluri diferite ale accizelor, accizele datorate pentru pierderile care intervin în antrepozitul fiscal, care nu pot individualizate pe produs şi care sunt impozabile, se determină prin utilizarea celui mai ridicat nivel al accizelor aplicabil pentru respectivul produs.
23)(5) În cazul pierderilor de produse energetice care se regăsesc la art. 355 alin. (2) din Codul fiscal, dar nu se regăsesc şi la alin. (3) de la acelaşi articol, aflate sub regim suspensiv de accize care sunt impozabile, se datorează accize după cum urmează:
24)a) la nivelul prevăzut pentru produsul cu care acesta a fost asimilat din punct de vedere al nivelului accizelor;
25)b) la nivelul prevăzut pentru motorină, în cazul în care pentru respectivul produs antrepozitarul autorizat nu a obţinut asimilarea din punctul de vedere al nivelului accizelor.
26)(6) În cazul pierderilor de bioetanol aflat sub regim suspensiv de accize, destinat utilizării în producţia de produse energetice, pe care autoritatea vamală teritorială le consideră impozabile, se datorează accize la nivelul prevăzut pentru benzina fără plumb, dacă acesta este denaturat potrivit pct. 78, respectiv la nivelul prevăzut pentru alcoolul etilic, dacă acesta este nedenaturat.
27)(7) În toate situaţiile în care distrugerea sau pierderea produselor accizabile nu se admite ca neimpozabilă, accizele devin exigibile la data emiterii deciziei de impunere de către autoritatea vamală teritorială şi se plătesc în termen de 5 zile de la această dată. Autoritatea vamală teritorială stabileşte cuantumul accizelor datorate şi emite decizia de impunere potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
28)(8) În toate situaţiile în care se constată faptic diferenţe în plus faţă de stocurile scriptice de produse accizabile înscrise în contabilitatea antrepozitului fiscal, respectivele plusuri se înregistrează în contabilitate.
3. (1) În aplicarea art. 341 alin. (1) lit. a) pct. 2 din Codul fiscal, persoana plătitoare de accize este destinatarul din România, în situaţiile prevăzute la art. 412 alin. (2) şi (4) din Codul fiscal, când pierderile au fost depistate la momentul recepţiei efectuate de către destinatarul din România, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
29)a) autorităţile din statul membru de expediţie aduc dovezi potrivit cărora neregula nu s-a produs în statul membru de expediţie; şi
30)b) nu există dovezi care să ateste că neregula s-a produs pe parcursul deplasării în regim suspensiv de la plata accizelor.
31)(2) În cazul în care pe parcursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, care se desfăşoară pe teritoriul României, a fost depistată o neregulă care a condus la eliberarea pentru consum a produselor accizabile în conformitate cu art. 340 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, precum şi în cazul în care produsele accizabile nu au ajuns la destinaţie în termen de 4 luni de la începerea deplasării, persoana plătitoare de accize este antrepozitarul autorizat expeditor sau expeditorul înregistrat.
32)(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul deplasărilor în regim suspensiv de accize care se desfăşoară pe teritoriul României, persoana plătitoare de accize este antrepozitarul autorizat primitor atunci când neregula a fost depistată la momentul recepţiei şi dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
33)a) sunt aduse dovezi certificate de autoritatea vamală teritorială în a cărei rază de competenţă se află expeditorul, potrivit cărora neregula nu s-a produs la expeditor; şi
34)b) nu există dovezi care să ateste că neregula s-a produs pe parcursul deplasării în regim suspensiv de la plata accizelor.