Anexa, Titlul IX, Capitolul II, Secțiunea 3. Calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice

Pentru aplicarea prevederilor art. 457 din Codul fiscal, consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului București, în cazul municipiului București, adoptă anual hotărâri privind cota impozitului/taxei pe clădiri.

Pentru determinarea valorii impozabile a clădirilor, stabilită pe baza criteriilor și valorilor prevăzute de art. 457 alin. (2) din Codul fiscal, se au în vedere instalațiile cu care este dotată clădirea, respectiv:

se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prezentate în coloana a doua din tabel acele clădiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalații de apă, de canalizare, electrice și de încălzire, după cum urmează:

clădirea se consideră dotată cu instalație de apă dacă alimentarea cu apă se face prin conducte, dintr-un sistem de aducțiune din rețele publice sau direct dintr-o sursă naturală - puț, fântână sau izvor - în sistem propriu;

clădirea se consideră că are instalație de canalizare dacă este dotată cu conducte prin care apele menajere sunt evacuate în rețeaua publică;

clădirea se consideră că are instalație electrică dacă este dotată cu cablaje interioare racordate la rețeaua publică sau la o sursă de energie electrică - grup electrogen, microcentrală, instalații eoliene, fotovoltaice sau microhidrocentrală;

clădirea se consideră că are instalație de încălzire dacă aceasta se face prin intermediul agentului termic - abur sau apă caldă de la centrale electrice, centrale termice de cartier, termoficare locală sau centrale termice proprii - și îl transmit în sistemul de distribuție în interiorul clădirii, constituit din conducte și radiatoare - calorifere, indiferent de combustibilul folosit - gaze, combustibil lichid, combustibil solid;

se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana a treia din tabel acele clădiri care nu se regăsesc în explicațiile de la lit. a), respectiv cele care nu au niciuna dintre aceste instalații sau au doar una, două ori trei dintre ele.

Mențiunea cu privire la existența sau inexistența instalațiilor se face prin declarația contribuabilului.

În situația în care, pe parcursul anului fiscal, o clădire încadrată pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana "Clădire fără instalații de apă, canalizare, electricitate sau încălzire (lei/mp)" din tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal face obiectul aplicării valorilor impozabile prevăzute în coloana a doua, ca efect al dotării cu toate cele patru instalații, modificarea impozitului pe clădiri se face începând cu anul fiscal următor celui în care a apărut această situație, contribuabilul având obligația depunerii unei noi declarații fiscale. În mod similar se procedează și în situația în care la clădirea dotată cu toate cele patru instalații, pe parcursul anului fiscal, se elimină din sistemul constructiv oricare dintre aceste instalații.

În cazul unei clădiri ai cărei pereți exteriori sunt construiți din materiale diferite, tipul clădirii va fi considerat cel corespunzător materialului care are ponderea cea mai mare, așa cum reiese din proiectul care a stat la baza emiterii autorizației de construire, iar în lipsa acestuia pe baza declarației pe propria răspundere a contribuabilului.

Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localități și zone în cadrul acestora, atât pentru intravilan, cât și pentru extravilan, încadrarea clădirilor urmează încadrarea terenurilor efectuată de către consiliile locale, avându-se în vedere precizările de la pct. 8 și 9 din normele metodologice pentru aplicarea titlului IX din Codul fiscal.

(1) Suprafața construită desfășurată a unei clădiri, care stă la baza calculului impozitului pe clădirile rezidențiale datorat de persoanele fizice, rezultă din actul de proprietate sau din documentația cadastrală, iar în lipsa acestora, din schița/fișa clădirii sau din alte documente asemănătoare.

Dacă în documente este înscrisă suprafața construită desfășurată a clădirii, pentru determinarea impozitului pe clădiri nu se ia în calcul suprafața utilă și, implicit, nu se aplică coeficientul de transformare.

Pentru determinarea valorii impozabile în cazul în care clădirea are suprafețe ce se încadrează în categoria E sau F din tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal, impozitul pe clădiri pentru aceste suprafețe se stabilește distinct și se cumulează cu impozitul calculat pentru celelalte suprafețe.

Pentru calculul impozitului pe clădirile rezidențiale, în cazul persoanelor fizice, se utilizează următoarele date:

rangul localității unde se află situată clădirea;

zona în cadrul localității;

suprafața construită desfășurată a clădirii, iar dacă aceasta nu se cunoaște, suprafața utilă:

cea determinată pe baza dimensiunilor măsurate pe conturul exterior al acesteia; sau

în cazul în care clădirea nu poate fi efectiv măsurată pe conturul exterior, suprafața utilă a clădirii înmulțită cu coeficientul de transformare de 1,4;

tipul clădirii și instalațiile cu care este dotată aceasta, pentru încadrarea în tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal;

amplasarea apartamentului într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente;

anul terminării clădirii sau anul în care s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor de renovare majoră;

folosința clădirii, respectiv în scop rezidențial sau în scop nerezidențial;

cotele adiționale și majorările stabilite pentru impozitul pe clădiri, în condițiile art. 489 din Codul fiscal.

Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2016, în cazul unei clădiri rezidențiale aflate în proprietate unei persoane fizice: Potrivit pct. 11 lit. n) din normele metodologice de aplicare a titlului IX, fracțiunea de 0,018 lei se neglijează, fiind sub 50 de bani, iar impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjește la 151 lei.

Date despre clădire:

rangul localității: III;

zona în cadrul localității: C;

suprafața utilă: 67 mp;

tipul clădirii: cu pereți din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalații (apă, canalizare, electrică și de încălzire);

apartament amplasat într-un bloc cu 7 etaje și mai mult de 8 apartamente;

anul terminării clădirii: 1951; nu s-au efectuat lucrări de renovare majoră;

clădirea este folosită în scop rezidențial;

consiliul local a hotărât pentru anul 2016 o cotă adițională de 15%.

Explicații privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, așa cum rezultă din aplicarea art. 457 din Codul fiscal:

se determină suprafața construită desfășurată a clădirii, prin înmulțirea suprafeței utile cu coeficientul de transformare de 1,4: 67 mp x 1,4 = 93,8 mp;

se determină valoarea impozabilă a acestei clădiri:

suprafața construită desfășurată prevăzută la lit. a) se înmulțește cu valoarea impozabilă a clădirii cu pereți din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalații, astfel: 93,8 mp x 1.000 lei/mp = 93.800 lei;

se identifică coeficientul de corecție din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6) din Codul fiscal, corespunzător zonei C și rangului III, respectiv 2,10, care se diminuează cu 0,1 conform art. 457 alin. (7) din Codul fiscal: 93.800 lei x 2 = 187.600 lei;

vechimea clădirii este cuprinsă între 50 de ani și 100 de ani, astfel că valoarea impozabilă se reduce cu 30%, conform art. 457 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal: 187.600 lei x 30% = 56.280 lei 187.600 lei - 56.280 lei = 131.320 lei;

se determină impozitul pe clădiri anual: 131.320 lei x 0,1% = 131,32 lei;

având în vedere hotărârea consiliului local de instituire a unei cote adiționale de 15%, impozitul determinat la pct. iv se majorează cu acest procent sau pentru ușurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulțește cu 1,15 respectiv: 131,32 lei x 1,15 = 151,018 lei.

28. Pentru aplicarea prevederilor art. 457 din Codul fiscal, consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în cazul municipiului Bucureşti, adoptă anual hotărâri privind cota impozitului/taxei pe clădiri. 29. Pentru determinarea valorii impozabile a clădirilor, stabilită pe baza criteriilor şi valorilor prevăzute de art. 457 alin. (2) din Codul fiscal, se au în vedere instalaţiile cu care este dotată clădirea, respectiv: (scos din text)

a) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prezentate în coloana a doua din tabel acele clădiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalaţii de apă, de canalizare, electrice şi de încălzire, după cum urmează: (scos din text)

(i) clădirea se consideră dotată cu instalaţie de apă dacă alimentarea cu apă se face prin conducte, dintr-un sistem de aducţiune din reţele publice sau direct dintr-o sursă naturală - puţ, fântână sau izvor - în sistem propriu; (ii) clădirea se consideră că are instalaţie de canalizare dacă este dotată cu conducte prin care apele menajere sunt evacuate în reţeaua publică; (iii) clădirea se consideră că are instalaţie electrică dacă este dotată cu cablaje interioare racordate la reţeaua publică sau la o sursă de energie electrică - grup electrogen, microcentrală, instalaţii eoliene, fotovoltaice sau microhidrocentrală; (iv) clădirea se consideră că are instalaţie de încălzire dacă aceasta se face prin intermediul agentului termic - abur sau apă caldă de la centrale electrice, centrale termice de cartier, termoficare locală sau centrale termice proprii - şi îl transmit în sistemul de distribuţie în interiorul clădirii, constituit din conducte şi radiatoare - calorifere, indiferent de combustibilul folosit - gaze, combustibil lichid, combustibil solid; (scos din text)

b) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana a treia din tabel acele clădiri care nu se regăsesc în explicaţiile de la lit. a), respectiv cele care nu au niciuna dintre aceste instalaţii sau au doar una, două ori trei dintre ele. (scos din text)

30. Menţiunea cu privire la existenţa sau inexistenţa instalaţiilor se face prin declaraţia contribuabilului. 31. În situaţia în care, pe parcursul anului fiscal, o clădire încadrată pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana "Clădire fără instalaţii de apă, canalizare, electricitate sau încălzire (lei/mp)" din tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal face obiectul aplicării valorilor impozabile prevăzute în coloana a doua, ca efect al dotării cu toate cele patru instalaţii, modificarea impozitului pe clădiri se face începând cu anul fiscal următor celui în care a apărut această situaţie, contribuabilul având obligaţia depunerii unei noi declaraţii fiscale. În mod similar se procedează şi în situaţia în care la clădirea dotată cu toate cele patru instalaţii, pe parcursul anului fiscal, se elimină din sistemul constructiv oricare dintre aceste instalaţii. 32. În cazul unei clădiri ai cărei pereţi exteriori sunt construiţi din materiale diferite, tipul clădirii va fi considerat cel corespunzător materialului care are ponderea cea mai mare, aşa cum reiese din proiectul care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, iar în lipsa acestuia pe baza declaraţiei pe propria răspundere a contribuabilului. 33. Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localităţi şi zone în cadrul acestora, atât pentru intravilan, cât şi pentru extravilan, încadrarea clădirilor urmează încadrarea terenurilor efectuată de către consiliile locale, avându-se în vedere precizările de la pct. 8 şi 9 din normele metodologice pentru aplicarea titlului IX din Codul fiscal. 34. (1) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri, care stă la baza calculului impozitului pe clădirile rezidenţiale datorat de persoanele fizice, rezultă din actul de proprietate sau din documentaţia cadastrală, iar în lipsa acestora, din schiţa/fişa clădirii sau din alte documente asemănătoare. (scos din text)

(2) Dacă în documente este înscrisă suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, pentru determinarea impozitului pe clădiri nu se ia în calcul suprafaţa utilă şi, implicit, nu se aplică coeficientul de transformare. (scos din text)

35. Pentru determinarea valorii impozabile în cazul în care clădirea are suprafeţe ce se încadrează în categoria E sau F din tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal, impozitul pe clădiri pentru aceste suprafeţe se stabileşte distinct şi se cumulează cu impozitul calculat pentru celelalte suprafeţe. 36. Pentru calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale, în cazul persoanelor fizice, se utilizează următoarele date: (scos din text)

a) rangul localităţii unde se află situată clădirea; (scos din text)

b) zona în cadrul localităţii; (scos din text)

c) suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, iar dacă aceasta nu se cunoaşte, suprafaţa utilă: (scos din text)

(i) cea determinată pe baza dimensiunilor măsurate pe conturul exterior al acesteia; sau (ii) în cazul în care clădirea nu poate fi efectiv măsurată pe conturul exterior, suprafaţa utilă a clădirii înmulţită cu coeficientul de transformare de 1,4; (scos din text)

d) tipul clădirii şi instalaţiile cu care este dotată aceasta, pentru încadrarea în tabelul de la art. 457 alin. (2) din Codul fiscal; (scos din text)

e) amplasarea apartamentului într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente; (scos din text)

f) anul terminării clădirii sau anul în care s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor de renovare majoră; (scos din text)

g) folosinţa clădirii, respectiv în scop rezidenţial sau în scop nerezidenţial; (scos din text)

h) cotele adiţionale şi majorările stabilite pentru impozitul pe clădiri, în condiţiile art. 489 din Codul fiscal. (scos din text)

37. Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2016, în cazul unei clădiri rezidenţiale aflate în proprietate unei persoane fizice: A. Date despre clădire: (scos din text)

a) rangul localităţii: III; (scos din text)

b) zona în cadrul localităţii: C; (scos din text)

c) suprafaţa utilă: 67 mp; (scos din text)

d) tipul clădirii: cu pereţi din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalaţii (apă, canalizare, electrică şi de încălzire); (scos din text)

e) apartament amplasat într-un bloc cu 7 etaje şi mai mult de 8 apartamente; (scos din text)

f) anul terminării clădirii: 1951; nu s-au efectuat lucrări de renovare majoră; (scos din text)

g) clădirea este folosită în scop rezidenţial; (scos din text)

h) consiliul local a hotărât pentru anul 2016 o cotă adiţională de 15%. (scos din text)

B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, aşa cum rezultă din aplicarea art. 457 din Codul fiscal: (scos din text)

a) se determină suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, prin înmulţirea suprafeţei utile cu coeficientul de transformare de 1,4: (scos din text)

67 mp x 1,4 = 93,8 mp; (scos din text)

b) se determină valoarea impozabilă a acestei clădiri: (scos din text)

(i) suprafaţa construită desfăşurată prevăzută la lit. a) se înmulţeşte cu valoarea impozabilă a clădirii cu pereţi din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalaţii, astfel: 93,8 mp x 1.000 lei/mp = 93.800 lei; (ii) se identifică coeficientul de corecţie din tabelul prevăzut la art. 457 alin. (6) din Codul fiscal, corespunzător zonei C şi rangului III, respectiv 2,10, care se diminuează cu 0,1 conform art. 457 alin. (7) din Codul fiscal: 93.800 lei x 2 = 187.600 lei; (iii) vechimea clădirii este cuprinsă între 50 de ani şi 100 de ani, astfel că valoarea impozabilă se reduce cu 30%, conform art. 457 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal: 187.600 lei x 30% = 56.280 lei 187.600 lei - 56.280 lei = 131.320 lei; (iv) se determină impozitul pe clădiri anual: 131.320 lei x 0,1% = 131,32 lei; (v) având în vedere hotărârea consiliului local de instituire a unei cote adiţionale de 15%, impozitul determinat la pct. iv se majorează cu acest procent sau pentru uşurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulţeşte cu 1,15 respectiv: 131,32 lei x 1,15 = 151,018 lei. Potrivit pct. 11 lit. n) din normele metodologice de aplicare a titlului IX, fracţiunea de 0,018 lei se neglijează, fiind sub 50 de bani, iar impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjeşte la 151 lei. (scos din text)