(1)Stabilirea creanţelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare şi a creanţelor fiscale.
(2)Creanţele fiscale se stabilesc astfel:
a)prin declaraţie de impunere, în condiţiile art. 95 alin. (4) şi art. 102 alin. (2);
b)prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
(3)Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazurile în care creanţele fiscale sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum şi în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată.