(1)Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, a deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor.
(2)Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii este competentă pentru soluţionarea contestaţiilor ce au ca obiect:
a)creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei;
b)măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei şi deciziile de reverificare, cu excepţia celor pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5).
(3)Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili este competentă să soluţioneze contestaţiile formulate de marii contribuabili ce au ca obiect:
a)creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei, cu excepţia celor emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5);
b)măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei.
(4)Contestaţiile formulate de contribuabilii nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent ce au ca obiect creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei se soluţionează de structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice/Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili competentă pentru administrarea creanţelor respectivului contribuabil nerezident. În cazul în care competenţa de administrare a creanţelor datorate de contribuabilul nerezident revine Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, iar contestaţiile au ca obiect creanţe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, competenţa de soluţionare a contestaţiilor revine direcţiei generale prevăzute la alin. (5).
(5)Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. este competentă pentru soluţionarea contestaţiilor care au ca obiect:
a)creanţe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;
b)măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;
c)decizia de reverificare, în cazul contestaţiilor formulate de marii contribuabili;
d)creanţe fiscale şi măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum, precum şi decizia de reverificare, în cazul contestaţiilor formulate de contribuabili împotriva actelor emise de organele fiscale din aparatul central al A.N.A.F.;
e)deciziile de regularizare emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, în cazul contestaţiilor formulate de marii contribuabili, indiferent de cuantum.
(6)Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1) se soluţionează de către organele fiscale emitente.
(7)Competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale se poate delega altui organ de soluţionare, în condiţiile stabilite prin ordinul preşedintelui A.N.A.F. Contestatorul şi persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu privire la schimbarea competenţei de soluţionare a contestaţiei.
(8)Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de organele fiscale locale se soluţionează de către aceste organe fiscale.
(9)Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi.