Anexa nr. 1, Secțiunea II. Proceduri generale de diligență fiscală

TextulCerinţe Proceduri generale de diligenţă diligență fiscală

lit. A.)Un cont este considerat drept Cont cont care face obiectul raportării începând de la data la care este identificat ca atare în conformitate cu procedurile de diligenţă diligență fiscală prevăzute în secţiunile II-VII şi, cu excepţia secțiunile II-VII. Cu excepția cazului în care se prevede altfel, informaţiile informațiile cu privire la un Cont cont care face obiectul raportării trebuie raportate anual, în anul calendaristic următor anului la care se referă informaţiile.informațiile. Din momentul în care un cont este considerat un cont care face obiectul raportării, acesta își menține această funcție până la data la care încetează a mai fi un cont care face obiectul raportării, chiar dacă soldul sau valoarea contului este egală cu zero sau este negativă sau nu există nicio sumă plătită sau creditată în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont. Atunci când un cont este identificat ca fiind un cont care face obiectul raportării, în funcție de situația acestuia la sfârșitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, informațiile în legătură cu acest cont trebuie raportate ca și când ar fi fost un cont care face obiectul raportării pe tot parcursul anului calendaristic sau al alte perioade de raportare adecvate în care a fost identificat ca atare. Când un cont care face obiectul raportării este închis, informațiile raportate cu privire la acel cont trebuie să acopere perioada în care acesta a fost deschis.

lit. B.)Soldul sau valoarea unui cont se stabileşte stabilește ca fiind cel/cea valabil/valabilă în ultima zi a anului calendaristic relevant sau a unei alte altei perioade de raportare. În cazul în care soldul sau pragul valorii urmează să se stabilească în ultima zi a unui an calendaristic, soldul sau valoarea în cauză trebuie stabilit(ă) în ultima zi a perioadei de raportare adecvate.care se încheie cu sau în anul calendaristic respectiv.

lit. C.)Instituțiile financiare raportoare pot să utilizeze prestatori de servicii, în scopul îndeplinirii obligațiilor de raportare și de diligență fiscală. În cazul situația prevăzută la primul paragraf, responsabilitatea pentru respectivele obligații revine în care soldul sau pragul valorii urmează să se stabilească continuare instituțiilor financiare raportoare, inclusiv pentru obligațiile lor cu privire la respectarea prevederilor Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ultima zi ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a unui an calendaristic, soldul sau valoarea acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în cauză trebuie stabilit/stabilită în ultima zi aplicare a perioadei Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de raportare care se încheie abrogare a Directivei 95/46/CE, cu sau modificările ulterioare, Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în anul calendaristic respectiv.sectorul comunicațiilor electronice, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor date.

lit. D.)Instituţiile Financiare Raportoare Instituțiile financiare raportoare pot să utilizeze prestatori de servicii aplica următoarele proceduri în scopul îndeplinirii obligaţiilor ceea ce privește conformarea cu procedurile generale de raportare şi de diligenţă fiscală impuse respectivelor Instituţii Financiare Raportoare, prevăzute de legislaţia naţională, dar responsabilitatea pentru respectivele obligaţii revine în continuare Instituţiilor Financiare Raportoare.diligență fiscală.

lit. D.) pct. 1Instituțiile financiare raportoare pot aplica procedurile de diligență fiscală pentru conturile noi în cazul conturilor preexistente. Procedurile specifice conturilor preexistente trebuie aplicate în continuare.

lit. D.) pct. 2Instituțiile financiare raportoare pot aplica procedurile de diligență fiscală pentru conturile cu valoare mare în cazul conturilor cu valoare mai mică.

lit. D.) pct. 3Instituțiile financiare raportoare pot aplica prevederile pct. 1 și 2 în legătură cu toate conturile preexistente relevante sau separat, în legătură cu orice grup clar identificat de astfel de conturi, în funcție de domeniul de activitate sau de locația unde conturile sunt menținute, cum ar fi linia de activitate sau locul unde este menținut contul.

lit. D.) pct. 4O instituție financiară raportoare poate aplica procedurile de diligență fiscală pentru conturile noi fără a renunța la aplicarea excepțiilor care se aplică conturilor preexistente, precum cele de la subsecțiunea C din secțiunea I, subsecțiunea A din secțiunea III și de la subsecțiunea A din secțiunea V. De asemenea, în concordanță cu subsecțiunea B din secțiunea III, raportarea unei singure adrese de rezidență pentru un cont de persoană fizică preexistent este suficientă pentru conformarea cu procedurile de raportare din secțiunea I.

lit. E.)Instituţiile Financiare Raportoare pot să aplice procedurile de diligenţă fiscală pentru Conturile Noi în cazul Conturilor Preexistente, precum şi procedurile de precauţie pentru Conturile cu Valoare Mare în cazul Conturilor cu Valoare Mai Mică. Dispoziţiile privind Conturile Preexistente sunt aplicabile în mod corespunzător. (scos din text)