(1)Sunt hotărâri definitive:
1.hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
2.hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
3.hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
4.hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
5.hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
6.orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
(2)Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.