Sari la conținut
denarArt. 1.066. Competența întemeiată pe domiciliul sau sediul pârâtuluiCodul de procedură civilă, forma de la 10.04.2015În vigoareLogin

Art. 1.066. Competența întemeiată pe domiciliul sau sediul pârâtului

În vigoare Forma de la 10.04.2015 Ce s-a schimbat Forma în vigoare

Forma republicată, pentru informare; nu produce efecte juridice. Text oficial: Monitorul Oficial, Partea I, nr. 247 din 10.04.2015.

Formele textului (2)

(1)Sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii.

(2)Când există mai mulți pârâți, instanțele române sunt competente dacă unul dintre aceștia se află în situația prevăzută la alin. (1), în afară de cazul când cererea a fost făcută numai cu scopul de a-l sustrage pe un pârât de la jurisdicția domiciliului ori reședinței obișnuite sau, după caz, a sediului principal ori secundar situat în străinătate.

(3)Instanțele române sunt de asemenea competente pentru a judeca orice cerere privind activitatea la sediul secundar al unei persoane juridice neavând sediul principal în România, când acest sediu secundar este situat în România la data introducerii cererii.

Ce s-a schimbat la 10.04.2015

Față de forma de la 03.08.2012: textul nou e marcat, cel scos e tăiat.

ArticolulProrogarea voluntară de competenţă în favoarea instanţei româneCompetența întemeiată pe domiciliul sau sediul pârâtului

alin. (1)Când, Sub rezerva situațiilor în materii având ca obiect drepturi de care ele dispun liber conform legii române, părţile au convenit valabil competenţa instanţelor legea dispune altfel, instanțele române de a judeca litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi, instanţele române sunt singurele competente.competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii.

alin. (2)Cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel, instanţa română în faţa căreia pârâtul este chemat rămâne competentă de a judeca cererea, Când există mai mulți pârâți, instanțele române sunt competente dacă pârâtul unul dintre aceștia se prezintă află în faţa instanţei şi formulează apărări situația prevăzută la alin. (1), în fond, fără afară de cazul când cererea a invoca excepţia fost făcută numai cu scopul de necompetenţă, cel mai târziu până a-l sustrage pe un pârât de la terminarea cercetării procesului jurisdicția domiciliului ori reședinței obișnuite sau, după caz, a sediului principal ori secundar situat în faţa primei instanţe.străinătate.

alin. (3)În situaţiile prevăzute Instanțele române sunt de asemenea competente pentru a judeca orice cerere privind activitatea la alin. (1) şi (2), instanţa română sesizată poate respinge cererea, sediul secundar al unei persoane juridice neavând sediul principal în România, când din ansamblul circumstanţelor rezultă că litigiul nu prezintă nicio legătură semnificativă cu România.acest sediu secundar este situat în România la data introducerii cererii.

Forma anterioară, de la 03.08.2012

Denar publică textul legislației pentru informare și nu oferă consultanță juridică, fiscală sau financiară.